În situaţia în care, în cursul anului fiscal, microîntreprinderile realizează venituri mai mari de 100.000 de euro, acestea vor plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea ca în perioada următoare să mai poată opta pentru acest sistem de impunere. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita de 100.000 euro.
Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro (100.000) este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent.
În acest caz, contribuabilii vor înştiinţa organul fiscal unde sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe cu privire la modificarea tipului de impozit datorat (de la impozit pe venit microîntreprindere la impozit pe profit) prin depunerea formularului 010 „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
Impozitul pe profit datorat de contribuabili începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita de 100.000 euro, reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.
Termenul de declarare şi de plată a impozitului pe profit este până la 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează. Declararea se face în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, cod 14.13.01.99/bs, la rândul 2 „Impozit pe profit datorat de persoane juridice române”.
Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 100.000 euro sunt veniturile din orice sursă, din care se scad veniturile: aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie; din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; din subvenţii de exploatare; din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare; rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil; realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.
Baza legală: art. 112 indice (6-10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.
