In Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816/18.11.2011, a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă.
Obligaţie
Stabilirea obligaţiei de plată se efectuează pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie cuprins(ă) în vectorul fiscal al fiecărui contribuabil şi pentru fiecare perioadă fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii. Cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.
Stabilirea din oficiu se face în cadrul perioadei de prescripţie şi nu priveşte perioadele pentru care obligaţiile fiscale au făcut obiectul unei inspecţii fiscale.
Procedura nu se aplică:
- contribuabililor declaraţi inactivi pentru că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, s-au sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia sau care nu şi-au îndeplinit, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă;
- contribuabililor care beneficiază de regimul de declarare derogatoriu, pentru perioada pentru care acesta a fost aprobat;
- obligaţiilor fiscale stabilite ca urmare a acţiunii de inspecţie fiscală;
- persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.
Formularistică
Ordinul stabileşte modelul şi conţinutul formularelor:
- „Referat privind impunerea din oficiu”;
- 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”, cod 14.13.02.99/i.o;
- „Decizie de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu”, cod 14.13.02.99/d.
Stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată
Potrivit procedurii, organul fiscal identifică contribuabilii care aveau obligaţia declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse în vectorul fiscal şi care nu s-au achitat de această obligaţie la termen şi editează Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative.
Înainte de stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată, organul fiscal trebuie să îi notifice, printr-o înştiinţare, pe contribuabili în legătură cu depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiilor. Aceste înştiinţări trebuie comunicate contribuabilului în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaraţiilor fiscale.
În termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, se actualizează Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înştiinţărilor primite, au depus declaraţiile fiscale pentru obligaţiile fiscale cuprinse în listă sau pentru care, la data actualizării listei a intervenit una din situaţiile prevăzute mai sus, respectiv, inactivitate, regim derogatoriu sau stabilirea de obligaţii fiscale în urma inspecţiei fiscale. Actualizarea listei se realizează zilnic, până la finalizarea procedurii de impunere din oficiu şi comunicarea deciziilor de impunere din oficiu.
A. Impunerea din oficiu în sistem automat
După expirarea termenului de 20 de zile, organul fiscal va verifica dacă pentru fiecare contribuabil cuprins în lista menţionată mai sus şi pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie care urmează a fi impuse din oficiu există cel puţin 4 declaraţii fiscale în perioada supusă analizei. Perioada supusă analizei este o perioadă anterioară de 24 de luni, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare lunar, sau de 36 de luni, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare trimestrial sau semestrial.
În cazul în care organul fiscal va identifica cele 4 declaraţii fiscale în perioada supusă analizei, va aplica procedura de impunere în sistem automat. Suma stabilită din oficiu se calculează ca medie aritmetică a sumelor de plată (pozitive) reprezentând impozite, taxe sau contribuţii declarate de contribuabil în perioada supusă analizei, actualizată pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.
B. Impunerea din oficiu pe baza analizei documentare
În cazul în care, în perioada supusă analizei, nu se identifică cele 4 declaraţii fiscale amintite sau în cazul în care obligaţia fiscală calculată prin metoda descrisă anterior (procedura automata) este egală cu zero, procedura de impunere din oficiu se realizează pe baza analizei documentare. Tot pe baza analizei documentare, se va stabili din oficiu şi impozitul pe profit datorat de organizaţiile nonprofit şi societăţile care obţin venituri majoritar din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură.
Analiza documentară se efectuează pe baza documentelor şi a informaţiilor relevante pentru impunere, existente la data începerii analizei, şi anume:
- documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale: declaraţii fiscale, declaraţii informative, fişe fiscale, decizii emise de inspecţia fiscală;
- situaţii financiar-contabile;
- informaţii de la terţi, obţinute în baza protocoalelor de schimb de informaţii încheiate de către ANAF;
- alte informaţii care au relevanţă.
În cazul impozitului pe profit, se va avea în vedere şi compararea sumelor estimate cu impozitul minim pe perioadele de aplicare, conform Codului Fiscal, corespunzător situaţiei contribuabilului, determinat pe baza documentelor care oferă informaţii privind veniturile realizate (situaţii financiare, deconturi de TVA, cereri de înregistrare fiscală etc.).
Organul fiscal stabileşte obligaţia de plată printr-o „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa”. Formularul se întocmeşte în două exemplare, din care unul se transmite contribuabilului, iar celălalt se păstrează la dosarul fiscal.
În cazul în care, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declaraţia fiscală privind obligaţiile care au format obiectul deciziei, decizia de impunere din oficiu de desfiinţează la data depunerii declaraţiei fiscale.
C. Stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată
În vederea stabilirii din oficiu a taxei datorate, organul fiscal utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea adăugată colectată din formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată” depus de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, precum şi informaţiile din formularul 394 „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” cuprinse în baza de date, pe o perioadă de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.
În cazul în care, în cadrul perioadei de analiză de 12 luni, persoana impozabilă nu a depus niciun formular menţionat mai sus analiza se extinde la o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare perioade supuse impunerii din oficiu.
După identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile, se extrag sumele reprezentând TVA colectată şi se calculează media acestora. De asemenea, din baza de date care cuprinde informaţiile din formularele 394 se selectează TVA totală din Lista achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate pe teritoriul naţional pentru care contribuabilul supus impunerii din oficiu figurează ca furnizor/prestator şi se calculează media acestora
Suma medie a TVA colectate obţinută din deconturile de TVA se compară cu suma medie a TVA colectate obţinută din declaraţiile informative, iar taxa datorată pentru perioada fiscală analizată, stabilită din oficiu, se consideră suma medie cea mai mare obţinută în urma comparării.
În situaţia în care, în perioada de 24 de luni supusă analizei, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de TVA sau despre aceasta nu se regăsesc informaţii în niciun formular 394, analiza se extinde asupra informaţiilor existente în baza de date care cuprinde declaraţiile recapitulative (formularul 390 VIES) pe o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare. În acest caz, după identificarea formularelor 390 depuse de persoana impozabilă se calculează media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate în perioada analizată
Taxa datorată, stabilită din oficiu, se consideră a fi media valorii achiziţiilor intracomunitare, înmulţită cu cota standard a TVA, în vigoare la data la care se efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscală înscrisă în vectorul fiscal.
Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.
